Intra cu noi in lumea tehnologiei 3D

Perceptia 3D se datoreaza faptului ca avem doi ochi, cu care sa vad lucrurile din doua unghiuri usor diferite. Distanta mica dintre ochi duce la perceptia adancimii de camp, pe care o avem cand privim obiectele din doua puncte distincte, aflate pe acelasi plan, la o mica departare unul de cealalalt. Procesul care da senzatia de profunzime de camp si care face parte din perceptia vizuala se numeste stereopsis. El a fost descris prima data in 1838 si a stat la baza primilor ochelari stereoscopici. In locul fiecarei lentile se gasea o imagine a aceluiasi obiect, insa dintr-o perspectiva putin diferita. Aceeasi tehnolgie este folosita si in zilele noastre, insa in locul imaginii se gaseste un mic ecran LCD. Pentru crearea efectului 3D, cele doua imagini afisate de ecrane sunt putin diferite. Dispozitivul se numeste virtual retinal display (VRD) si poate fi folosit printre altele pentru afisarea imaginilor din jocurile pe calculator.

Stereoscopia functioneaza prin proiectarea unor imagini diferite pentru fiecare ochi in parte, imagini care sunt combinate ulterior pentru a da senzatia de profunzime. Fie ca sursa este un proiector de cinema sau unul simplu, un televizor cu plasma sau LCD, momentan exista doar cateva tipuri de ochelari pentru tehnologia 3D, disponibili si in Romania: ochelarii anaglyph (colorati), ochelarii polarizati si ochelarii tip shutter (electronici). Exista insa si ochelari Dolby 3D, ChromaDepth, ColorCode, HoloSpex etc. Detalii despre fiecare tip in parte gasiti aici.

Lentilele colorate filtreaza cele doua imagini (in rosu si albastru) transmitand cate o imagine diferita pentru fiecare ochi.

Clasicii ochelari cu lentila rosie si albastra permit obtinerea unei unei imagini 3D prin folosirea a doua perpective diferite asupra unui obiect. Cele doua imagini, obtinute prin fotografiere din doua puncte aflate la distanta dintre ochi sunt imprimate sau proiectate cu filtre de culori diferite pe aceeasi suprafata. Cele mai frecvent folosite culori sunt rosu si albastru deschis (cyan).

Cum functioneaza: Ochiul acoperit de lentila rosie percepe zonele rosii din imagine ca fiind albe si pe cele cyan ca fiind negre. In mod similar sunt percepute culorile si de celalalt ochi. Albul si negrul de pe imagine sunt percepute la fel de fiecare ochi. Imaginile percepute de ochi sunt combinate in creier, iar diferentele dintre ele sunt interpretate ca fiind diferente de distanta. Astfel apare senzatia de adancime de camp.

Avantaje si dezavantaje: Ochelarii cu lentile colorate sunt daunatori. Imaginea vazuta prin lentila rosie este perceputa de obicei in ceata si implica si o ajustare de dioptrie cu + 0,5 care deranjeaza spectatorii. In plus, prin aceasta metoda nu pot fi reproduse foarte bine toate culorile, in mod special albastrul cerului, verdele vegetatiei si nuanta pielii, iar imaginea poate dauna spectatorilor si poate produce ameteli sau greata.

Ochelarii polarizati permit cate o singura imagine la fiecare ochi pentru ca fiecare lentila are polarizare diferita.

Daca ati fost la cinema pentru a viziona Avatar, Alice in Tara Minunilor sau orice alt film 3D, inseamna ca ati folosit deja tehnologia ochelarilor polarizati. Daca va aduceti aminte, imaginile proiectate erau incetosate, pana cand ati ales sa folositi ochelarii. Acest lucru se intampla deoarece filmele 3D destinate ochelarilor polarizati proiecteaza de fapt doua imagini – una pentru ochiul stang si una pentru ochiul drept. Aici intervin ochelarii: filtrul fiecarei lentile blocheaza lumina polarizata in directia opusa, astfel fiind creata dimensiunea specifica filmelor 3D.

Fiind relativ ieftini, ochelarii polarizati sunt ideali pentru vizionari 3D destinate audientelor mari, in speta filme si evenimente sportive in baruri sau locuri publice. In plus, datorita problemelor legate de costuri si intensitatea luminii, tehnologia de polarizare se potriveste mult mai bine televizoarelor LCD decat plasmelor.

Deoarece polarizarea presupune ca fiecare ochi sa vizualizeze doar jumatate din pixelii afisati pe ecran, rezolutia imaginii este efectiv injumatatita, acest lucru cauzand aparitia unor dungi negre, foarte subtiri, care pot fi deranjante pentru utilizatori.

In prezent, aproximativ toate televizoarele 3D de pe piata folosesc tehnologia ochelarilor shutter, care functioneaza prin receptionarea semnalelor de la televizor si creeaza senzatia 3D prin blocarea concomitenta a lentilelor, ochelarii fiind sincronizati ratei de refresh a televizorului. Deoarece rata de refresh are valori cuprinse intre 240 si 480 pe secunda, intreruperile sunt imperceptibile. Tehnologia folosita pentru ochelarii shutter permite o stereoscopie bogata, fara a reduce din numarul de pixeli sau lumini. Insa, exista un dezavantaj: ochelarii trebuie sa fie conectati la televizor si au costuri de productie relativ mari. Totusi, expertii din industrie preconizeaza ca preturile acestui tip de ochelari sa scada considerabil, pe masura ce tehnologia avanseaza.

Pe cat de incantatoare pare experienta 3D momentan, problema ochelarilor de vedere ramane una actuala pentru acest mediu. De exemplu, inca o pereche de ochelari destinati televizorului, pentru utilizatorii care poarta deja ochelari de vedere, poate fi un factor de stres. In plus, ochelarii shutter sunt destul de grei, iar perechea optima in ceea ce priveste greutatea si confortul mai dureaza pana sa apara.

Exista doua tipuri de ochelari. Cei care se incarca functioneaza pana la 20h de vizionare iar cei ce utilizeaza baterii depind de calitatea bateriei.

Nu, ochelarii 3D se folosesc peste cei de vedere.

Atunci cand cumpara un televizor, utilizatorii iau in considerare caracteristici estetice precum dimensiunea ecranului, design-ul acestuia, sau specificatii tehnice care includ rezolutia, rata de contrast si timpul de raspuns. Totusi, atunci cand cumperi un televizor 3D, caracteristici precum intensitatea luminii, “crosstalk” si numarul de pixeli devin foarte importante. Crosstalk-ul se produce atunci cand orice imagine destinata ochiului drept se suprapune cu imaginea destinata ochiului stang, si viceversa, acest fenomen dand o stare usoara de ameteala utilizatorului.

Crearea imaginilor stereoscopice 3D necesita ca ambii ochi sa vada imagini diferite.Totusi, chiar si fara acest efect este posibil sa fie creata iluzia de adancime a imaginilor. Datorita dimensiunilor mari, ecranele din salile de cinema IMAX confera ideea de perspectiva care dau impresia de imagine tridimensionala. Si, datorita faptului ca suntem cu totii obisnuiti sa ne uitam la televizor, pana la un anumit punct, creierul nostru percepe imaginile 2D din ecran ca fiind tridimensionale. Filmele IMAX sunt trase pe o pelicula de 70 de milimetri (in loc de 35mm) si sunt redate pe un ecran gigant, de o pelicula imensa cu un proiector pe masura. Proiectorul IMAX are doua tone (cam cat doua limuzine) si opereaza pe baza unei tehnologii total diferite de cea pe care se bazeaza unul clasic: filmul se ruleaza pe orizontala, nu pe verticala, un sistem vacuum extrage fiecare imagine pe o bucata de cristal pozitionata in fata lentilelor, astfel incat imaginea sa se suprapuna perfect peste acestea, diafragma se deschide pentru o perioada mai lunga de timp fata de cea a unui proiector obisnuit.

Principiul general din spatele imaginilor IMAX de tip 3D se aplica si in cazul functiei de conversie 2D-3D, in cazul anumitor televizoare. Ideea principala este de a crea un contrast vizibil pe ecran – intre un obiect de dimeniuni mari si unul de dimensiuni mici, cu ajutorul obiectelor suprapuse, sau prin diferite nivele de luminozitate si claritate – ceea ce forteaza ambii ochi sa analizeze diferit lucrurile vizualizate. Deoarece functia de conversie de la 2D la 3D este, in principiu, o versiune actualizata a “efectului IMAX”, parerile legate de aceasta sunt variate. Pentru a fi cu adevarat valabila, conversia trebuie sa fie uniforma, dar anumite surse spun ca, in prezent, anumite obiecte supuse conversiei apar contorsionate si in miscare. Datorita lipsei de continut 3D din piata, utilitatea functiei de conversie 2D-3D este evidenta. Dar, din moment ce imaginile 3D imperfecte pot cauza stari de ameteala celor care se uita la televizor, unii experti considera ca este putin cam devreme pentru lansarea tehnologiei conversiei.

Majoritatea modelelor de Televizoarele 3D de pe piata fac conversie in timp real de la 2D la 3D. Asadar, in ciuda faptului ca in momentul de fata nu exista inca in Romania programe care sa emita 3D, prin conversie te poti bucura de continut. In plus, in a doua jumatate a anului urmeaza sa fie aduse titluri 3D in Romania, in format Blu-ray iar mai multe canale de televiziune romanesti au depus cerere pentru obtinerea licentei care sa le permita transmiile 3D.

1. Primul pas este sa ai filmul 3D. Aici gasesti o lista a filmelor 3D scoase pana acum (vezi sa aiba marcat pe coloana corespunzatoare sigla 3D). Atentie mare caci se gasesc o gramada de bullshit-uri rip-uite pe net. Un film 3D de o ora nu are voie sa aiba sub 4GB, altfel ai nevoie de muuuult wisky pentru efectele 3D scontate. Ele vin la origine in format Blue-ray, destul de inaccesibil, deocamdata.

2. Dupa ce ai tras filmul trebuie rulat. Insa VLC, BSP, Zoom, Media Player si celelalte playere nu sunt in stare intotdeauna sa redea continut 3D. De aceea bazeaza-te pe Stereoscopic Player, un software updatat continuu. Ai grija sa fie full nu trial, (poti sa-l cumperi daca n-ai nimic impotriva) caci are limitare de timp in versiunea free. Tot la capitolul soft, daca nu ai deja, adauga si un codec pack pentru formatul .mkv (CCCP fiind de ajuns in mod normal) in care se gasesc filmele 3D (calitative) in special si HD in general si vezi sa ai si ultima versiune de codec audio AC3 instalata. Deci filmele, odata obtinute, le vei rula cu Stereoscopic player ca sa nu ai batai de cap!

3. Ochelarii 3D – Nu-i baga in buzunar pe cei din cinema caci oricum sunt polarizati, deci improprii pentru acasa. Cauta mai bine pe Google caci se gasesc peste tot, in doua game de culori: red-cyan si magenta -green (unele filme se vad cu un tip altele cu celalalt tip). Pretul ar trebui sa plece de la 1 Euro. Luati in calcul posibile dureri de ochi, insa pentru o ora, doua, merita sacrificul.

4. Sistemul trebuie sa fie performant pentru ca un calculator cu procesor slab, cu placa video impotenta si ram putin nu va fi in stare sa redea continutul 3D ori, in cazurile “mai fericite”, se va vedea sacadat. Procesorul ar fi de preferat sa sa fie macar dual core. In mod normal daca poti vedea bine continut HD, poti vedea si filme 3D. Este posibil ca pe unele laptop-uri sa fie mai greu de vizionat filme 3D, avand in vedere ca nu toata lumea a investit in performanta hardware. Dar merita sa incercati!

5. Ecranul. Se spune ca LCD-urile ar face fata mai bine filmelor 3D. Plasmele, in special cele mai vechi ca si tehnologie, dau uneori o umbra a personajelor, putin deranjanta daca nu merge indepartata din setari. Cu multa grija in reglarea imaginii, efectul 3D poate fi pana la 60...70% similar celui din cinema. Grija mare la luminozitate si contrast sa fie multumitoare (se pot seta spre maxim). O conditie esentiala pentru calitatea efectelor este si lipsa oricarei surse de lumina din camera unde se vizioneaza filmul. Ajuta si un sistem audio bun pentru ca, mai mereu, efectele 3d sunt insotite de sunete care amplifica senzatiile.

• howstuffworks.com
• LGBlog.ro
• Samsung – O noua dimensiune in TV
• Go4it.ro
• blog.liviufratila.ro